vineri, 7 iunie 2019

SP 2: A DISPĂREA ÎN NIMIC


    Salut, bine-ați venit! Acesta este cel de-al doilea supliment pe care-l fac filmului recent al Mediatoarei InterStelare. Și sunt foarte fericită să fiu capabilă să împărtășesc cu voi câteva dintre reflecțiile mele personale din nou. Așadar, să-i dăm bice și să-ncepem!

Necunoscutul

Când mediatoarea InterStelară a început să vorbească despre a sta în fața acestui abis, pe punctul de a te abandona și a sări în necunoscut, iar acest concept al Necunoscutului, e ceva ce m-a atins destul de mult deoarece se simte foarte apropiat și familiar de ceea ce mă încântă să experimentez în viață, și este ceva în ceea ce eu cred mult.

Iar acesta este Necunoscutul.

     Conceptul de a intra în spații din interiorul nostru, care sunt încă de descoperit,  pe care nu le cunoaștem, spații în care noi nu știm ce se află, dincolo de ceea ce noi știm deja despre noi înșine.

Eu cred că este foarte important să nu ne temem de necunoscut, să nu ne temem de noi experiențe nu știm ce ne va aduce, de noi etape în viață și schimbări, chiar dacă noi nu am putea să știm ceea ce se află dincolo de limite, și ce se află în acest întuneric, care a fost destul de la propriu în acest caz.

A fost un întuneric total la propriu, dar este de asemenea ceva metaforic.

Când nu știm exact ce ne-ar putea aduce în viață o anumită schimbare sau situație,
sau orice lucru nou, ne apare ca ceva întunecat sau de care noi poate să ne temem.
Bineînțeles că nu toți simt așa.

Eu de exemplu, iubesc senzația de a nu știi, a necunoscutului, dar o mulțime de oameni pot avea senzația de îngrijorare când se confruntă cu necunoscutul, iar ceea ce încerc eu să spun aici, mesajul care iese la suprafață este că acest concept și experiență a necunoscutului este un vehicol prin care ne expansionăm și prin care conștiința noastră poate experimenta, se poate extinde și explora noi regiuni ale existenței sale..

Este ca un vehicol, de care noi nu trebuie să ne temem, ci mai degrabă să-l abordăm cu toată curiozitatea și tot entuziasmul legat de ceea ce ar putea să ne aducă schimbarea, această descoperire a ceva ce este dincolo de limitele a ceea ce credem noi că suntem ...

Dacă noi nu ne deplasăm către necunoscut sau să traversăm necunoscutul către un loc de dincolo de el, dacă n-o facem, noi vom rămâne mereu în interiorul limitelor a ceea ce gândim și de ceea ce știm că suntem, iar noi știm deja asta toți că suntem mult mai mult de atât.

Dar nu vom descoperi niciodată asta, sau nu o vom experimenta sau s-o trăim dacă noi nu ne scufundăm dincolo de limitele cunoscutului.

Deci, haideți să ne scufundăm mai mult în necunoscut, fără frică și cu încredere, și astfel să ne expansionăm în acest fel, descoperind tot potențialul care există în interiorul propriei realități, al propriei noastre conștiințe.

Deoarece noi suntem un univers care se plimbă. Noi suntem întregul univers. Doar că noi suntem aici, striviți într-o anumită manieră în această fină bandă de frecvențe.

Dar necunoscutul ne poate duce dincolo de aceasta. Este un vehicol prin care noi putem să ne descoperim pe noi înșine. Și mi-amintesc de asemenea că Mediatoarea InterStelară a menționat că senzația necunoscutului, din apropierea abisului și întunericului, senzația era de frică, era ceva ciudat, dar de asemenea era ceva foarte familiar.

Și este ceva despre care eu vreau să comentez, de asemenea. Senzația confruntării cu necunoscutul este familiară. Pentru mine este foarte familiară și de aceea continui să-mi ofer noi și noi experiențe. Mă încântă necunoscutul.

Dar de ce este familiar? Asta este ceea ce vreau să vă întreb. De ce credeți că această senzație este sau ar putea fi familiară unora? Ei bine, răspunsul meu este că este familiar deoarece explorarea este natura noastră.

Explorarea interioară și confruntarea cu ceea ce este încă de descoperit în interiorul nostru este esența universului în sine. Deoarece noi suntem universul în sine, acesta este motivul pentru care această senzație ne este așa de familiară. Este datorită faptului că noi am făcut-o de milioane de ori și continuăm s-o facem.

Universul însuși explorează și descoperă, din interiorul ... nemanifestatului, ceea ce poate fi manifestat.

Deci există o particulă în noi înșine care este implicată mereu în procesul de creație, la acel nivel mai spiritual, de aceea este această particulă cea care recunoaște ceva familiar în interiorul experienței necunoscutului. Așa că pentru mine este ceva grozav, mă încântă necunoscutul.

Eu vreau să vă încurajez să experimentați cu această senzație un pic mai mult și cu locul unde v-ar putea duce și cu ceea ce vă poate învăța.

Prezența Ființelor

Era foarte curios să o aud când vorbea despre Ființele de Cristal, după cum le-a numit, ființele care au fost mereu prezente în viața sa, susținând-o de când era mică, și care erau prezente aici, în corpurile lor nemateriale sau nu o materie din dimensiunea noastră, ele erau prezente acolo, lângă acel abis.

Ei bine, eu nu am prea multe comentarii aici, ci doar să vă spun sau să vă amintesc,
deoarece voi o știți deja cu siguranță că acele ființe erau acolo. Ele sunt mereu prezente, mereu de partea noastră. Și haideți să nu ne descurajăm deoarece este dificil uneori chiar imposibil uneori, să ne conectăm cu ei și să știm că ei sunt aici.
Noi ne simțim foarte singuri și abandonați, dar haideți să ne reamintim că ei sunt aici și că totul este în ordine.

Iar eu vreau să vă ofer propriul meu exemplu. Când aveam 23 de ani, locuiam în SUA, iar la acea vreme studiam cu Martorii lui Iehova. Nu descoperisem nimic despre ET încă, nu știam nimic despre aceste chestiuni cosmice.

Eu cercetam în interiorul creștinismului în sine. Așa că eu studiam cu mormonii și cu martori lui Iehova, dar îmi amintesc și am un desen cu asta, într-o zi vă pot arăta, am un desen în jurnalul meu, deoarece am avut un jurnal, cu planeta noastră unde locuim, și în afara planetei am desenat un cerc și în interiorul acelui cerc am desenat ființele care am simțit că locuiau acolo.

Și de ce l-am desenat? Am desenat să-mi arăt mie, deoarece jurnalul era doar pentru mine, senzația pe care am avut-o și senzația era aceea că deși eu știam că eram o ființă umană ce trăia pe Pământ, senzația era ca și cum acele ființe care locuiau în interiorul cercului din jurul Pământului și că mă chemau și-mi spuneau că eu nu aparțin Pământului. Că eu aparțin lor, că eu nu sunt de pe Pământ.

Și îmi amintesc și mi-am notat, jos și cu dată, iar eu nu descoperisem nimic din toate subiectele astea, încă nu aveam nicio idee despre existența lumilor din jurul și de dincolo de această planetă.

Eu studiam biblia alături de martori lui Iehova, dar deja aveam acest desen și această senzație foarte puternică a unor ființe. Deci toate acestea sunt reale, ei există, iar familia noastră cosmică este acolo. Deși noi avem acestă nostalgie profundă să ne conectăm cu ei, și în majoritatea timpului, noi nu putem s-o facem,  cel puțin într-o manieră conștientă, înțeleg această nostalgie, dar ei există, există acolo și sper că într-o zi și cu siguranță, acesta va fi cazul, noi vom fi capabili să ne conectăm cu ei.

Urmează-ți Chemările

Un alt lucru interesant, un mic sfat presupun, pentru viață, din experiența mea. Mediatoarea a menționat că ea simțea cum ea era trimisă de acele ființe. Eu am înțeles în felul acesta ... trimisă către diverse locuri pe planetă. Ea călătorise mult și a simțit că era trimisă acolo de acele ființe.

Ei bine, în viața mea personală, mereu unde/când am călătorit, de cele mai multe ori, și am călătorit destul de mult în viața mea, deși aș vrea să călătoresc mai mult,  mereu am simțit că am fost dusă acolo de o chemare interioară, vreo energie ...  Uneori nu puteam explica de ce trebuia să fiu undeva, dar am simțit că asta era ceva ce trebuia să fac.

Când m-am mutat în Barcelona, Spania, fără să știu pe cineva aici, fără să cunosc Barcelona, ceva mă chema și îmi spunea mie că ar trebui să fiu în acest loc. Eu am ascultat mereu acea voce, eu am urmat mereu acea voce, și am urmat calea ... indiferent unde era, în toată lumea.

Așa că ce vreau să spun eu cu asta? Ceea ce vreau să spun este că asta nu trebuie să se refere doar la călătorit ar putea fi orice chemare interioară, ceva ce noi simțim că ne cheamă cu putere, și că trebuie să facem, deși nu înțelegem asta rațional, eu vă încurajez să mergeți în acea direcție.

Deoarece de multe ori, acestea sunt inspirații de la acele ființe. Sau de la conștiința noastră cosmică, de la sinele mai înalt, sinele nostru din altă dimensiune, de la familia noastră cosmică, indiferent de cine-o fi, dar dintr-un loc de dincolo.

Deci dacă noi simțim că noi trebuie să facem ceva fără să înțelegem de ce, intelectual, dar simțim o chemare intensă că trebuie să facem ceva, sau să mergem într-un anume loc, atunci ... să o facem. Eu cred că este foarte important să urmăm aceste semnale interioare.

Câmpul ne-ființării

Și în ultimul rând, dar poate cel mai important, și de asemenea, cel mai interesant,
Conceptul câmpului ne-ființării ... al conștiinței neconectate. Asta este despre experiența pe care mediatoarea a explicat-o la final.

Când a trecut prin experiența de a fi o pisică de mare, iar mai târziu ea s-a transformat într-un vultur ce zboară, iar mai târziu s-a lovit cu lumina strălucitoare și cumva a fost deconectată. Ea a avut experiența de a fi nimicul și totul în același timp.

Ei bine, această experiență este foarte personală pentru mine și foarte profundă.  De ce? Acum 3 zile, am avut o senzație foarte puternică de a dori să mă deconectez pe mine însămi. Să-mi deconectez conștiința. Pur și simplu să mă deconectez de a fi conștientă ... de la manifestările pe care le observ, de manifestările mele și să intru pur și simplu în câmpul ne-ființării.

Dar acum ce înțeleg eu prin câmpul ne-ființării? Înseamnă a nu exista? Este să mori și pur și simplu să fi nimic?

Pentru mine, experiența pe care am tot avut-o, de ceva ani deja, și de aceea uneori îmi place să mă conectez cu această experiență din nou, iar acum 3 zile, asta este ceea ce eu am vrut să fac, să intru în câmpul ne-ființării, deci pentru mine ... și poate voi spune ceva destul de contradictoriu, câmpul ne-ființării este un câmp în care ești cel mai absolut, mai complet și unit ce există.

Toate manifestările, realitatea materială, cea pe care noi o putem atinge, trăi și simți, sunt manifestările exterioare ale unui câmp ce ar putea fi anti-materia, un câmp care nu este manifestat unde există potențialul ca să existe totul.

Deci acest câmp al nimicului, conține totul în el. Și nu este niciun câmp, deoarece este un spațiu fără spațiu sau timp ce nu află într-o dimensiune anume, este realitatea în starea ei de anti-realitate.

Este realitatea în existența ei nemanifestată. Este un potențial al totului. Și se află acolo unde sălășluiește cea mai absolută și completă ființă a noastră, de unde noi ne putem reîncărca complet, deoarece conștiința obosește, conștiința cel puțin a mea, obosește.

Eu obosesc uneori să fiu conștientă de obiecte, de exemplu. Eu știu că asta va suna foarte ciudat, dar eu chiar obosesc uneori să exist în interiorul parametrilor acestei realități.

De a fi conștientă de această realitate, de a fi conștienți de obiecte, de a fi capabilă să ating obiectele doar în starea în care percepția creierului meu mi le prezintă.

Eu obosesc, de ce sunt captivă în interiorul acestei percepții? Eu știu că exist în câmpul de dincolo, unde nimicul și totul există în același timp, unde există pur și simplu, potențialul pentru lumea manifestată.

Dar câmpul în sine nu este manifestat. Este casa noastră dincolo de orice alt tip de casă ce există. Este Sursa. Este sursa mai ezoterică și ascunsă dintre toate. Și cel puțin pentru mine, este important să ne conectăm cu această sursă. Să-mi deconectez conștiința și să intru în starea de ne-ființare. Deoarece în starea de ne-ființare este unde mă-ntâlnesc cu ființa mea absolută.

Când mă conectez cu acea stare în meditație, când intru în această stare profundă, în starea de a fi în starea de ne-ființare, este locul de unde eu pot să iau totul, deoarece în acel nimic, există totul.

Așa că mai târziu când m-am întors aici, eu pot să mă simt că sunt totul ... și pot să mă confrunt cu obiectele fizice, într-un mod diferit.

Mulțumesc foarte mult pentru că m-ați ascultat în acest supliment numărul 2.

Și ne vedem la următorul film.

Vă urez o zi bună sau o noapte grozavă, și cele mai bune urări pentru toată lumea.

Până data viitoare.

Mulțumesc Mediatoarei InterStelare pentru inspirație.



 Vizionare Plăcută !





Linkuri alternative : AICI 1 și  AICI 2

Distribuie dacă crezi că poate fi util și pentru semenii tăi !

  Cu Lumină în Pace și Iubire !
  Paul Marian PolMar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Suntem Exploratori în Hibernare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Despre conținut :

Sunt răspunzător pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce tu crezi că ai înțeles ... Nu mă crede, cercetează + investighează și crede-te pe tine însuți.


Pentru Curioși :

"Dacă vrei să găsești Secretele Universului (Micro sau Macro), gândește în termeni de Frecvență,Vibrație și Energie ... " (Nicola Tesla)

TRADUCERI

*** Ritmul postărilor este funcție de timpul liber disponibil destinat traducerii materialelor video ***

* * * Mulțumesc pentru înțelegere * * *