Nº 6.Mediatoarea InterStelară - Sunt Eu un extraterestru ?

   Eu stăteam pe un deal în grădinile mânăstirii din Nordul Franței. Aveam 17 ani. Mama mea participa la slujba de seară și am refuzat să merg cu ea deoarece să văd acel om bătut în cuie pe o cruce și oamenii care venerau acea suferință ... Era dincolo de înțelegerea mea. Eu sunt o ființă suverană. Eu nu am nevoie ca cineva să moară pentru mine. Ea a încercat să mă apuce și să mă forțeze să merg cu ea, dar am fugit.

  Așa că mă amuzam în zonă împingând vârfurile pantofilor mei într-un zid de piatră  aplecându-mi corpul cât de mult posibil, fără să cad pentru a obține senzația că zburam ca o pasăre. Eu observam în tăcere sălbăticia ascultând zgomotele îndepărtate ale activităților domestice lăsând lucrurile să se întâmple așa cum o făceam de obicei, fără să le ofer prea multă atenție.

      Era după-amiaza târziu când am ajuns și în curând a început să se lase noaptea. La mare distanță, luminile se aprindeau una câte una, licărind ca niște mici steluțe, pe cerul profund și întunecat. Mă simțeam frustrată. De la naștere, am avut senzația de a fi diferită de alți copii. Nu eram sigură de ce, dar eram.

    În primul rând, eu îmi puteam aminti în mod clar viața mea ca și fetus în pântecul mamei mele, bătăile inimii, sunetele înfundate din exterior, cuvinte și râsete, sunete de lichide,  ținând vertical cordonul, moale și cărnos, atingând o inimă vibrândă cu spatele meu,  răsucindu-mă de colo-colo, înghițituri, vânturi și mici sclipiri de lumină.

    Eu am fost diferită de la naștere și după. M-am născut prematur după o gestație de 7 luni ... și, deoarece nu există coincidențe în viață, voi veți realiza că ... pe măsură ce hoinărim împreună, eu am fost născută în 14 Iulie în Franța, de ziua Bastiliei, în timpul celebrării Revoluției Franceze.

     Când am auzit artificiile în acea noapte, mai târziu, s-a declanșat un semnal. M-am instalat în spațiu-timp  pentru a mă reîncarna în această viață. Eu m-am născut albastră-purpurie, forțată să ies cu forcepsul, și nu mai respiram. Doctorii m-au resuscitat și apoi m-au pus într-un incubator. Iar părinții mei adolescenți de 18 și 20 de ani, m-au dus acasă două luni mai târziu, într-o cutie de pantofi, deoarece asta se petrecea fix după Cel de-al Doilea Război Mondial, iar ei erau foarte săraci.

   Am văzut mâini mari și albastre intrând prin găurile din jur, de pe fiecare parte a incubatorului, făcându-mi foarte multe lucruri dureroase. Furnicături, ace, tuburi în nas,  manevrându-mă, mișcându-mă de colo-colo. În primii 3 ani din viața mea am trecut printr-un coșmar, în fiecare noapte. Eu aș fi văzut aceleași mâini albastre făcând aceleași lucruri,  iar eu le priveam, așteptând cu răbdare să termine. Asta se desfășura în 3 faze separate. Eu le puteam număra. Una dureroasă ... 2, îmi făceau ceva la scalp ... 3, mă linișteau și îmi vorbeau. Și în timp ce aceste mâini albastre făceau toate aceste lucruri, eu puteam auzi sunetele planetelor îndepărtate.

   Sunetul lui Jupiter ... și mă simțeam că eram într-un leagăn, plutind în spațiu. La un an și jumătate, am devenit conștientă că am uitat partea a doua și să accesez acea amintire din unghiuri diferite ... dar fără succes. Coșmarurile au încetat când aveam 3 ani și timp de mulți ani nu mi-am putut aminti acea parte, până ce am recuperat-o, acum 3 ani.

    Când aveam 6 ani am descoperit hexagonul din ochii unei muște. Mental eu puteam levita cu ea, pentru a înțelege cum funcționa, și cum musca își putea activa cea de-a doua pernuță de sub piciorușele ei, pentru a merge vertical pe pereți, sau atârnând în jos de la tavan. Eu aș fi ieșit din corpul meu, îmi puteam micșora corpul și să mă joc cu musca. Ea m-a învățat cum să primesc telepatic natura holografică a vieții.

   Apoi am remarcat venele de pe aripile ei și conexiunea cu ramurile unui copac din afara sălii de clasă, la propriile mele degete. Acestea au fost premisele mecanicii cuantice și ale Consiliului Dual despre care eu am fost învățată la 6 ani, de o musculiță. La 13 ani am început să-mi amintesc viețile anterioare la curtea regală a Franței și am petrecut nopți desenând rochiile pe care femeile le purtau la acea vreme. Era foarte distractiv pentru tânăra fată talentată care eram. Abia la mulți ani ... după asta când eu am înțeles complet semnificația a ceea ce am fost învățată.

    Stând acolo în grădinile mânăstirii, mă gândeam la toate acestea când am văzut o panglică albă de ceață răsucindu-se pe deal către mine. Când m-a lovit, a acoperit tot spațiul din jurul meu și dintr-odată m-am simțit pierdută, timpul s-a oprit, iar eu mă aflam într-un moment de tip OZ. A fost foarte ciudat deoarece s-au oprit toate sunetele. Păsările s-au oprit din cântat. Iar eu eram acolo, complet singură pe planeta Pământ.

  Era foarte palpitant să fiu în acea stare, eliberată de părinții mei, de școala mea, de biserică și tot restul. Îmi doream să fie așa pentru totdeauna și m-am întrebat pe mine însămi: de ce existau ființe umane pe Pământ? Adică, oricum, ce fac ele aici? Și dintr-odată am auzit o voce rezonând în craniul meu și spunând: ei bine, tu ești o ființă umană acum. De ce te-ai născut? Până în acea clipă m-am gândit la mine însămi ca la o fetiță, o tânără adolescentă, o fiică, o soră, o verișoară, o prietenă, dar nu mi se năzărise niciodată că eu eram o ființă umană, iar ceea ce m-a izbit, de asemenea atunci, a fost : de ce a accentuat vocea cuvântul "acum"?

   Eu eram o ființă umană acum. Ce însemna asta? Deci ... de ce m-am născut? Eu m-am gândit la asta ceva vreme, dar spre surprinderea mea, nu am putut găsi absolut niciun răspuns. Iar asta, faptul că nu am putut răspunde la această întrebare, chiar m-a făcut să continui ... eu trebuia să aflu răspunsul. Această întrebare a declanșat o lungă căutare spirituală pentru a afla răspunsul. A durat peste 35 de ani. A fost scopul principal și singurul al vieții mele, singurul înțeles ce doream să-l aflu. A devenit o întrebare de viață și de moarte. Trebuia să găsesc răspunsul.

   Deoarece altfel simțeam că viața mea nu avea sens. Așa că am pus acea întrebare din nou și din nou, experților, părinților mei la început. Erau experți, nu? Ei ar fi trebuit să știe răspunsul la acea întrebare. Aceasta este o fundație de bază a vieții. Un răspuns pe care părinții trebuie categoric, să-l transmită generaților mai tinere. Dar, spre marea mea surpriză, nici ei nu aveau răspunsul. Deci, fără odihnă, zi după zi, an după an, zeci de ani, am căutat acest răspuns.

   Am întrebat, am căutat, dar nimeni, absolut nimeni, nu a avut răspunsul la întrebarea mea. Internetul va fi disponibil abia 20 de ani mai târziu ... și nu aveam pe nimeni către care să mă îndrept. Așa că, singura soluție pentru mine a fost să călătoresc și să întâlnesc oamenii care ar fi putut avea răspunsul. Am călătorit în jurul lumii de-a lungul a 20 de ani, în Europa, în India, în China, în nordul Africii, pe continentul american și am întâlnit și am lucrat cu învățători spirituali foarte faimoși, până ce m-am liniștit și am devenit o pustnică și o călugăriță budistă locuind singură în pădurea tropicală. Eu am meditat 17 ore în fiecare zi, ani de zile, să aflu răspunsul la întrebarea mea.

    Până când într-o zi ... am trecut prin procesul de iluminare, și am putut în sfârșit să răspund la acea întrebare. Asta era în 1981 și aveam 33 de ani. Alexandra David Neal deja murise când eu am intrat pe cale. Dar ea m-a inspirat să-mi iau rucsacul să merg în lumi îndepărtate și să întâlnească alți bărbați și femei înțelepte din jurul lumii. Ea a spus : Foarte puțini oameni sunt capabili să fie liberi cugetători, neavând nevoia nici să adore nici să insulte ... Insulta fiind adesea un act de credință, mult mai profund ca adorația.

  Toți ceilalți erau încă în viață. Eu am lucrat cu mulți, dar aici sunt câțiva pe care ați putea să-i cunoașteți :

Anandamayi Ma a afirmat: "Obține o voință fermă și o răbdare maximă"  

Goenka ... "Pacea și negativitatea nu pot co-exista, așa cum lumina și întunericul nu pot co-exista."

Nisargadattha Maharaj ... "Fii liber de tot conținutul mental, de toată imaginația și eforturile. Însăși absența obstacolelor va face ca realitatea să năvălească."

   Și într-un final, profesorul meu favorit și ghid și cel cu care am mers cel mai mult, a fost Jiddu Krishnamurti ...  El a spus: "Nu este un semn al sănătății să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă." Singura libertate ... este eliberarea de cunoscut.

     Când faci ceva cercetare legat de acea întrebare:  de ce sunt născute ființele umane? obții ... 354 de milioane de rezultate instantaneu. Dar știți ce? Niciunul nu oferă cu adevărat răspunsul corect și adevărat. Tu ... încă trebuie să-l afli.

    Unii oameni de știință deștepți spun: istoria universului este o istorie a mișcării,  deplasându-ne mereu de la simplitate la complexitate. Iar voi, oamenii, sunteți doar o altă instanță a acelei complexități. Eu vă pot spune acum, că acea afirmație este incorectă.
    Și așa sunt multe, multe lucruri pe care le luați de bune și ca fiind adevărate. Despre asta este tot acest canal ... despre care este relația dintre o societate stelară și spiritualitate.

   Relația dintre spațiu, spiritualitate și viața și traiul altor oameni din toată Calea Lactee.  Vom vorbi despre Matrix ... Matricea care vă dă formă, fie că voi știți sau nu. Este despre tine. Tu ești un membru al unei specii ET numită ființă umană. De ce te-ai născut?

      Găsiți răspunsul și ghidați-vă copiii pentru ca și ei să-l găsească.

  Mediatoarea InterStelară   

    Construim cele 12 noduri DUFES pentru Pământ și Spațiu pentru a fi ca o temelie a societății holografice.

 Vizionare Plăcută !



Linkuri alternative :  AICI 1  și AICI 2.

  Cu Lumină în Pace și Iubire !
  Paul Marian PolMar

Sursa : https://dualcouncil.wordpress.com